Logo-ul

Functia unificatoare a logo-ului

Logo-ul este o imagine analogica (arata) cu functie cumulativa si reconstructiva (reuneste membrii pierduti ai unei comunitati). In afara functiei sale consensuale, logo-ul semnaleaza apartenenta: “include si exclude”.

Firmele recunosc deseori ca declinarea logo-ului pe produse promotionale (T-shirt-urile, hanoracele, brelocurile) ii vizeaza inainte de toate pe salariatii intreprinderii, care poarta cu mandrie culorile firmei lor si isi dovedesc, prin aceasta, implicarea si angajamentul.

Aceasta functie unificatoare de reconectare este amplificata si prin dispersarea geografica a organizatiei, determinata de mondializarea activitatilor economice, dar si de dematerializarea treptata a organizatiilor.

Logo-ul are, de asemenea, rol de instrument de comunicare interna, servind la federalizarea indivizilor care lucreaza pentru aceeasi firma. Asadar, pe masura ce organizatia manifesta tendinta de a se extinde si a se dematerializa, functia de apartenenta trebuie consolidata cu ajutorul semnelor de recunoastere, care vizeaza tocmai strangerea laolalta a corpurilor raspandite ale organizatiei.

Functia unificatoare a logo-ului are ca obiect adunarea laolalta a ceea ce este risipit sau dispersat, pentru ca pune in valoare functia identitara a logo-ului.

Rolul logo-ului este acela de a semnifica simbolic si plastic identitatea organizatiei, asemenea unui pod, asigurand o continuitate temporala, spatiala si geografica. Rolul sau identitar il leaga de o functie de reconectare, fie ca este vorba de salariatii care lucreaza la distanta unii de altii, fie ca este vorba de reconectarea diverselor activitati ale unei firme